Se spune ca legendele nu sunt adevarate. Ei bine, Jethro Tull e o legenda pe care am trait-o si am simtit-o. Unii i-au asteptat o viata intreaga, eu i-am asteptat doar o vara intreaga, de cand am aflat ca vor veni. Si a meritat tot “efortul”. Ploaia a alungat o parte din spectatori, poate ajunsi si ei din greseala prin Piata Mare, insa fulgerele ce se lasau in spatele scenei parca faceau parte din coregrafie.
Am zambit la umorul ascuns al lui Ian Anderson, am ascultat o varianta speciala de Aqualung si m-am rupt brusc de cotidianul Sibiului, de lumea si frustrarile pe care le vad zilnic.
Cand a inceput concertul, am zis ca inchid aparatul si nu mai fac nicio poza, chiar nu puteam sa ratez niciun acord sau vreun vers. Pana la urma am cedat tentatiei, am facut cateva cadre si misterios mi s-au terminat bateriile . Flautul magic, acordeonul, clapele plapande, chitarile, tobele si mai ales vocea inconfundabila a lui Ian - o armonie numita Jethro Tull.
Ceva poze:
Si un filmulet ( a piece of strange Aqualung) restul facute de mine le gasiti pe Youtube. Stiti voi unde
Diseara voi fi prezent la concertul legendarei Jethro Tull, in Piata Mare a Sibiului. Am auzit ca au pregatit cateva surprize de pe noul album, dar si piese clasice. Chiar sunt curios cum va suna Aqualung sau Locomotive Breath intr-o astfel de locatie! De asemenea, englezii in frunte cu Ian Anderson vor interpreta si cateva piese acustice. Am tot cautat prin presa ultimelor zile sa vad cat de curiosi au fost oamenii sa afle mai multe despre concertul unei formatii care canta de aproape 40 de ani si care a sustinut peste 2500 de concerte de-a lungul timpului… Presa sibiana detaliaza putin evenimentul… Si iarasi o nedumerire, peste tot vad scris “regii” rock-ului clasic. Oameni buni, e totusi si o diferenta, Jethro Tull canta progressive. Si pentru cei care ii cunosc mai putin, britanicii au introdus pentru prima oara flautul in muzica rock…
Revin maine cu impresii…
Steaua a castigat o batalie in care se anunta net superioara, in fata unor bielorusi invalizi, dar ambitiosi. Nu e momentul sa ne batem cu pumnii in piept si sa ne laudam in stanga, in dreapta ca am eliminat un Bate parca plictisit si constient de propriul statut. Cel de outsider.
Jocul ros-albastru inca scartaie si are momente de-a dreptul haotice. Mie unul nu mi-a placut. Nu ne putem pune la masa bogatilor cand nici macar nu stim sa folosim furculita si cutitul succesului…
De abia acum aflam de partea cui luptam si pe cine trebuie sa invingem in marele razboi ce va sa vina, atunci cand Steaua se va transforma instantaneu din favorita in outsider. Atunci o sa usture esecurile, iar bucuriile o sa fie de-a dreptul divine.
Cam asta ar trebui sa fie ideea viitorului parcurs stelist in grupele Champions League. Socotelile nu se fac de acasa, ci pe drum. Pe un drum greu, dar accesibil.
Lazio ne-a oferit o prima repriza de vis. Poate ca asta a fost si tactica lor de a-si anihila adversarul. De ce? Pentru ca sunt o echipa mult mai buna si care stie sa gestioneze ca la carte astfel de situatii. Au asteptat sa comitem prima greseala, dupa care ne-au lovit decisiv si au spulberat inca un sezon alb-rosu. E momentul sa-i mai “blestemam” o data pe cei de la Chelsea sau Manchester. Si eu au contribuit la esecul de aseara al dinamovistilor.
E trist sa vezi ca nu mai scapam de complexul turul trei preliminar, in ciuda calificarii de anul trecut a Stelei si prezumtiva calificare din seara asta. Fotbalul romanesc e unul trist in general. Presarat pe alocuri si cu bucurii scurte. E trist sa vedem ca nu putem ramane constanti si nu putem pastra un ritm pe care il impun marile cluburi occidentale. Dinamovistii n-au stiut ca extazul atrage de la sine si agonia cateodata. S-au vazut cu buzunarele duduind de milioanele de verzisori.
Gafa lui Vali Nastase de fapt nu a anuntat sfarsitul formatiei alb-rosii. Declinul a pornit undeva la vestiare, in bine-meritata pauza survenita dupa prima repriza. Incarcarea cu prudenta insuflata de Mircea Rednic. Acolo s-a pierdut meciul, prin ruperea de ritm. Naiba sa o ia de pauza. Dinamo jucase asa de bine in prima repriza, incat putea continua balul daca nu se oprea…
Ne revenim. Din iluzii. Ne revenim la normal si acceptam inca o data palma pe care o primim de la fotbalul mare. Inca nu avem acea valoarea, chiar daca vorbim de ea zi de zi. Suntem departe si aici nu e vorba doar de Dinamo sau Steaua, ci de intreg fotbalul romanesc.
Cainii au jucat ieri doua meciuri. De cate o repriza. In prima ne-au facut mandri, ne-au adus deasupra tuturor, am zburat, am simtit mirosul inca unui an bun de cupe europene. A doua ne-a adus cu picioarele pe pamant, ne-a facut sa ne intelegem limitele si ne-a aratat adevarata fata. Cea de invinsi. Nu ne-a luat speranta, doar ne-a aratat ca inca nu avem dreptul de a spera si de a ridica capul. Dinamovistii nu s-au mai lasat condusi de valul grupelor la pauza, nu au mai privit destinul, ci si-au cantarit considerabil avantajul pe care il aveau. Au gresit o singura data si de acolo pana la declin e drumul scurt si drept.
Nici Lazio nu a stralucit, dar a aratat ca fotbalul mare nu se mananca prin sperante. Italienii ne-au dat sansa sa mai invatam inca o data lectia si atunci cand o stim de dinafara sa venim sa o dictam in fata adevaratilor adversari din Champions League. Steaua nu va creste cu nimic nivelul fotbalului romanesc in Europa, pentru ca au in fata un adversar “modest” si prin simplul fapt ca au mai poposit si anul trecut in grupe. Era nevoie de doua echipe acolo, pentru a spune clar : “Da domne`, am crescut!” .
Editia a 4-a a VideoBlog-ului, niste imagini cu paraul care curge de la Rosia, in drumul spre Gura Rosiei. Ganditi-va si voi ce e acolo… In curand mai multe filmari si niste mini-reportaje.
Patronul din Ghencea traieste intr-un univers paralel fotbalului autohton. Pentru el, Steaua e o marioneta fara cap, pe care o tot lauda ca fiind simbolul tuturor romanilor s.a.m.d. Cum poate un om ca Becali sa mai fie credibil cand isi schimba parerile de la o zi la alta? Cand l-a adus pe Hagi la echipa, l-a laudat in fata unei tari intregi, i-a dat timp destul pentru constructia echipei si aducerea ei pe linia de plutire a performantei si chiar i-a oferit si liniste.
Dupa doar cateva saptamani, cand totusi Steaua e pe locul 2, Becali il face una cu pamantul pe “Rege”. Il arunca in groapa leilor ca principal vinovat de rezultatul de la Cluj, de accidentarea lui Plesan si poate si de jocul pe alocuri anapoda al echipei. Omul la nervi spune multe, insa tot omul la nervi se si abtine cateodata. Hagi de ce nu a tunat si a fulgerat in stanga si in dreapta?
Sa fi antrenor la Steaua e poate cea mai grea meserie. Mai ales cand patronul se numeste Gigi Becali. Daca la gunoieri se plateste pe langa salariu si “sporul de rusine”, propun ca pentru antrenorii care sunt sau vor veni in Ghencea sa se introduca in contract sporul de umilinta (din partea patronului bineinteles).
cu blogul. Pe 19 august 2006 erau destul de putine bloguri fata de cat sunt acum. Atunci mi-am facut si eu cont pe wordpress si am inceput sa scriu, la inceput tampenii, dupa aceea tampenii mai ordonate. Mai jos, o poza-bonus, ca tot e sarbatoare la implinirea varstei de un an
…pentru betiile inopinate. Mi s-a intamplat in mai multe randuri, dar cu timpul am invatat lectia. Cand te intorci beat acasa, mai bine mergi cu lumina stinsa pe scara, astfel vecinii suspiciosi nu o sa te depisteze. Cand intri in casa, de asemenea ai face bine sa nu aprinzi lumina. In cazul in care iei vreo tranta, prietena/nevasta/parintii/sau alte rude o sa puna cazatura ta pe seama intunericului.
Incearca sa te comporti cat mai normal, descalta-te la usa (daca mai poti) si aranjeaza-ti frumos hainele, ca sa nu para suspect dimineata. Bea cat mai multe lichide inainte sa te culci, astfel corpul va fi hidratat si mahmureala de dimineata va disparea aproape in totalitate. Cand te pui in pat, da un bip la propriul numar sau la un altul pe care ti-l amintesti cu siguranta. Asa vei vedea dimineata ora la care ai venit acasa, in cazul in care vei fi intrebat si nu iti amintesti.
Ce ti-e si cu publicitatea asta online. Pana de curand ma enerva la culme, nu puteam accesa un site fara sa fiu intampinat de bannere sau diverse pop-up-uri. Pana la urma le-am inteles rostul si a inceput sa-mi placa ideea. Mai ales ca am inceput sa o practic si eu. Publicitatea in general e conceptul care mentine viu marketing-ul, indiferent de domeniul lui.
In opinia mea, astazi mai exista doar trei tipuri de publicitate care mai atrag consumatori si anume cea televizata, cea din presa si cea online, care este intr-o fulminanta ascensiune. Pe mine unul nu ma mai atrag afisele de pe strada sau reclamele din posta decat daca implica vreun eveniment cultural, film sau concert. Si multi din cei cu care am vorbit impartasesc aceeasi idee. Publicitatea online insa e de o calitate mult inferioara celei din media televizata, pentru ca in multe cazuri lasa pur si simplu creativitatea balta si cauta publicul-tinta scurt si eficient. Corect, pentru ca tendintele pietei online si concurenta sunt in crestere.
Advertiserii se bazeaza pe numarul utilizatorilor din mediul online, care se mareste pe zi ce trece si de acolo pornesc sansele de a atrage “consumatorul modern”. Insa advertising-ul televizat va ramane mereu in top, chiar detasat de celelalte forme ale lui. Competitia suprema se da acum intre segmentul de publicitate online si cel din presa scrisa, mai ales ca in ultima vreme a crescut cota jurnalismului online, cat si numarul agentiilor de presa care functioneaza strict pe internet. Iar jurnalismul online, care dupa parerea mea si-a marit considerabil numarul de abonati nu presupune o campanie publicitara similara cu cea din presa tiparita. Si de aici demareaza si declinul unor publicatii care dedicau pagini intregi doar campaniilor de publicitate.
Ziarele mari, consacrate si care au conferit incredere de-a lungul anilor diferitelor segmente de cititori vor rezista cu siguranta, insa celorlalte nu le prevad un viitor prea stralucit.
. Flautul magic, acordeonul, clapele plapande, chitarile, tobele si mai ales vocea inconfundabila a lui Ian - o armonie numita Jethro Tull.
