Dobrin.

E o zi grea. Apasatoare. Plina de ceata. E o zi in care fotbalul plange. Si nu doar cel romanesc, pentru ca Dobrin nu a apartinut numai acestuia. Sau din contra, intreg fotbalul a apartinut lui Dobrin si s-a stins astazi o data cu el. Dobrin a prins o perioada in care fotbalul era strapuns in permanenta de sulitele sistemului. Dar a ramas consecvent si a aratat ca performanta poate sa faca oriunde, pentru ca ea provine din pasiune.

Dupa “Printul din Trivale”, “Gascanu” sau simplul “Gicu”, permiteti-mi sa spun ca Nicolae Dobrin a fost si Bijutierul din Trivale. Cu arta si cu o pricepere nativa, Dobrin a slefuit fotbalul si i-a conferit o stralucire enorma. Pentru el fotbalul era o eterna piesa de teatru, iar cand era pe scena nu gresea niciodata. Stia sa joace totul perfect, conform scenariului, dar adauga si elemente neasteptate. De aceea a fost si va fi iubit mereu.

A iscalit multe pagini din arhivele fotbalului nostru, iar acum cateva ore a avut puterea sa o scrie si pe ultima. A incadrat-o intr-un chenar negru. Vesnic. Dobrin omul nu mai este, dar Dobrin fotbalistul, asa cum a fost cunoscut mereu va ramane mereu in fata, va fi mereu o adevarata piesa de rezistenta a motivatiei si a performantei.
E timpul sa intelegem ca valorile nu se pretuiesc doar atunci cand se sting.
Si e timpul sa facem o plecaciune si sa spunem “Multumim pentru tot!”.

Bravo Lucian Bute!

Imi era dor sa vad un meci de asemenea nivel, mai ales ca in joc era pusa marea centura IBF la semi-mijlocie. Daca in urma ce ceva ani buni, ascultam pe Radio Romania Actualitati meciul pe care Doroftei il disputa la San Antonio tot pentru titlul mondial, acum am avut ocazia sa vad, sa traiesc mai intens, sa analizez mai usor duelul. Bute nu a inceput prea bine meciul, l-am vazut timorat pe alocuri, in ciuda faptului ca televiziunea canadiana il dadea invingator dupa fiecare repriza.

Bute a prestat defensiv, a stat in garda, si-a asteptat adversarul. La un moment dat, credeam ca tactica abordata de el nu va avea niciun efect pozitiv, insa undeva pe la mijlocul reprizei a VIII-a l-am vazut pe Lucian iesind mai intens la joc si incepand sa puna serios probleme pe umerii columbianului Berrio. A venit insa repriza a XI-a, cand un croseu serios al lui Berrio m-a facut sa cred ca arbitrii vor avea mult de munca cand vor imparti punctele de la final, insa Bute si-a dat seama ca e nevoie de mai mult si sustinut de o sala intreaga, l-a dus pe Berrio in coltul ringului si a inceput o serie devastatoare. Arbitrul de ring nu avea incotro, decizia era sigura : Bute era noul campion mondial la semi-mijlocie, IBF.

Una peste alta a fost un meci foarte echilibrat, insa inteligienta lui Bute s-a dovedit decisiva. A stat reprize bune in aparare, asteptand greseala adversarului, iar cand aceasta a venit, Lucian a fost pur si simplu nimicitor. Bravo Lucian Bute! Bravo Romania!