Ma refer din nou la Pulitia Romana, de data asta cea rutiera. Mergeam deunazi printr-o zona aglomerata a orasului si hop, un echipaj de pulitie oprise o Dacie frumos ingrijita, doi batranei inauntru. Nu am vazut ca batranelul sa faca vreo abatere de la normele de circulatie si nici masina nu arata asa rau. Numai ca pulitaiul scria de zor (au mai evoluat si ei intre timp) in procesul verbal. Intre timp, la doi metri de echipajul de politie un derbedeu cu masina de ultima generatie trecea pe rosu. Nimic, parca erau chiori pulitaii. Trec doua minute, in aceeasi zona un alt retardat mai ca era sa calce oamenii pe trecerea de pietoni.
Si bonus doua sinonime proaspete din dictionar :
POLIŢÍST, -Ă, poliţişti, -ste s.m., adj. 1. S.m. Agent de poliţie (1), funcţionar de poliţie. 2. Adj. Poliţienesc. ♢ Roman (sau film) poliţist = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale mai mult sau mai puţin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui poliţist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliţie şi pe jandarmerie şi îşi exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.
CORÚPT, -Ă, corupţi, -te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – V. corupe.