Acum 10 ani

Am vazut la Denisa, care a vazut la randul ei la Marius Sescu o chestie interesanta intitulata “Ce faceai acum 10 ani?” sau ceva de genul. In fine, hai sa va spun si eu ce faceam acum zece ani. Era 1998 (ca atata matematica stiu si eu) si aveam 10 ani. Imi amintesc ca din ‘98 tin eu cu Fc.Arges, de la un meci din Cupa Uefa. Tot in acel an am fost prima data la circ, chiar in ziua meciului Romania-Tunisia, de la Mondialul francez si daca nu ma inseala memoria, in ‘98 m-am imbatat prima data. Bausem vreo 2 cani de vin si parca picasem de pe alta planeta .
Si mai era inca o “provocare” si anume : Unde te vezi peste 10 ani? Eu unul sper ca ma vad in oglinda peste 10 ani.
Numai bine.
Ne recitim.

Loto

Da ma, s-a luat. Castigatorul e cica din Bucuresti. Si aici vine partea interesanta : castigatorul poate sa fie chiar Ogica!

Zoo

Arunc cate o privire pe blogul lui Zoso cel putin o data la 2 zile, ca pe multe altele de altfel. Partea interesanta e ca “s”-ul de la tastatura da cam multe rateuri in ultima vreme, iar cand vreau sa intru la el pe blog tot timpul scriu zoo.ro si ajung aici. Apropo, domeniul e liber, nu se baga nimeni?

Expozitie online

Am dat drumul la o expozitie online de fotografie inedita, insumand cateva din fotografiile pe care le-am facut anul trecut in Capitala Culturala. Insa nu e ceea ce va asteptati, sunt ipostaze care mi-au definit mie Sibiul in 2007.
www.sibiu2008.blogspot.com Click aici pentru expozitie.

De ce tiganii nu sunt oameni?

Sa ma fac de la inceput inteles. Nu sunt rasist, xenofob sau dusmanos. Dar ce am vazut aseara la stiri m-a lasat practic cu gura cascata. Nu ca ar fi fost prima data cand se intampla asa ceva. Doi jurnalisti de la RTL Klub, din Ungaria au venit in Harghita pentru a face un reportaj intr-o comunitate de romi. Imaginile surprinse de camera de filmat nu erau demne de o comunitate omeneasca, ci de una de animale. Reporterul era bruscat din toate partile si bineinteles jefuit, ca asta e sportul national al tiganilor. Politia ce a facut? A venit sa constate, a recuperat telefoanele mobile si o modica suma de bani din cea care disparuse.

Cauza reportajului insa socheaza mai tare, desi a devenit o moda : un puradel care a injunghiat si jefuit un tanar din Budapesta. Puradel din Romania, logic.

Imi amintesc de o replica a unui bulibasa, mai demult, intr-o emisiune: “De ce sa cultivam cartofi cand ii putem lua direct de pe tarla?” Dar nu de pe tarlaua lor. In traducere, “De ce sa muncim cand putem fura?”.

Sincer, acum am inteles si eu organizatiile care lupta pentru protectia animalelor. Pentru ca nu toate animalele musca. Dar pe cei care lupta pentru drepturile tiganilor(prea multe de altfel si total nemeritate), nu pot sa-i bag decat in aceeasi oala.
Una peste alta, va rog sa lasati comentarii cu argumente sau cazuri concrete legate de subiect.

Ne recitim.

Later edit: filmuletul cu pricina il puteti gasi la VisUrat.

Pe culmile calmului

M-am hotarat sa devin calm. Sa nu ma mai enervez pe nimic si pe nimeni. De fapt, incerc terapia asta de vreo doua saptamani si a cam inceput sa dea roade. De ce sa ne mai stresam pe toate nimicurile cotidiene? De ce sa mai punem tot timpul grijile si problemele in fata? Calmul reprezinta in general o mentalitate, pe care insa multi nu o inteleg si astfel nu si-o pot insusi. Si apoi vine efectul nedorit, adica starile de suprasolicitare psihica, cat si fizica, care duc usor-usor la dezastru si in final la prostie. Adica devii prost(sau proasta) cu tot cu incercarile tale de a te scoate(vorba romanului).

Hai sa va dau un exemplu simplu, sustras din ultima luna, al carui artizan sunt eu. Lucram acum ceva timp cu butoaie de vin sub presiune si cel putin de 2-3 ori pe zi trebuia sa le schimb. Cred ca era ultimul lucru pe care mi-l doream in clipele acelea. Dar era inevitabil sa nu se intample, iar cand incepea pur si simplu ma ingalbeneam la fata de nervi, dracuiam, bagam si iar scoteam, tranteam tot ce prindeam si acuzam pe toata lumea in stanga si in dreapta. Imi lua in medie cam 15-20 de minute pana reuseam operatiunea de schimbare a butoaielor. Asta insemna vreo 10 clienti pierduti, unii plecand speriati de nervii mei, iar altii nu aveau rabdarea necesara. Intr-o zi insa, mi s-a intamplat acelasi lucru. Banuiam ca va veni momentul “nefast”, insa il asteptam calm si cu zambetul pe buze. Si nu a intarziat. In doar doua minute schimbasem butoaiele de vin, ceea ce era un adevarat record. Fara nervi, fara injuraturi inutile sau alte griji.

Cam asa e si cu problemele de viata, numai ca in alte dimensiuni. S-ar rezolva toate cu calm, insa pentru unii starea din urma capata forme de-a dreptul transcendente. Si atunci intervin deziluziile, neplacerile si deceptiile aferente momentului. Ar trebui sa ne stapanim pe noi insine, sa ne acordam un imbold propriu si o motivatie de a trece peste orice, cu toate riscurile implicate. Atunci o sa putem vorbi de succes, indiferent de cota actiunii. De pilda, un succes poate consta si intr-o omleta perfecta, pregatita din oua, lapte, atentie si calm. Nu e nevoie de spirit culinar si nici de alte tertipuri. Succesul de proportii insa, necesita putin mai mult timp, dar tot vine el pana la urma. Vorba mea, timpul le rezolva pe toate, iar in cel mai rau caz le ingroapa.

Ne recitim.

Lumea, spital de nebuni 2

Astazi, dupa cum am promis, va ofer partea a doua a mini-serialului “Lumea, spital de nebuni”, pentru ca ar mai fi de “transat” cateva categorii de oameni. Prima dintre ele e una in care se incadreaza putine personaje, dar care totusi reusesc cu brio sa-i tina steagul sus. E vorba de specialistele de la Euforia Midnight Sun Tour, o emisiune de pe postul ala euforic al lui Dan V, emisiune asupra careia am zabovit ieri vreo 2 minute in timp ce butonam la telecomanda. Dau sa citesc despre ce-i vorba pe acolo si gasesc o scurta prezentare, care suna ceva de genul asta :amfitrioanele emisiunii sunt: DJ Wanda, care cica e specialista in lifestyle. Zau ca n-am mai auzit asa ceva. Daca exista asa ceva, atunci ma proclam si eu specialist in plimbat pisici. Urmatoarea tipa prezentatoare, Raluca Sava, specialista in hair-style. Hai ca asta mai merge, termenul nu e departe de realitate si de fite cotidiene. Urmeaza Sorana, specialista in arta culinara cica. Doamne fereste! Parca era specialista in muzica tipa. Sau ma insel eu? Oricum, ultima, dar si cea mai tare, e Dana Dorobantu, specialista in fashion. Nu in moda, in fashion! Vezi doamne`, Romania e plina de specialisti si experti.

A doua categorie consta in cateva personaje ale clasei politice romanesti. Deci hai sa va explic putin cum vad eu situatia, ca sa fie pe intelesul tuturor, inclusiv al meu. Suna paradoxal, insa membrii clasei politice romanesti se schimba cateodata, dar totusi raman aceeasi. In politica nu poti intra bogat si iesi sarac. Invers mai merge, dar mai rar. In politica romaneasca intri bogat si iesi foarte bogat. E simplu si usor de inteles mecanismul. Pe cine mai intereseaza declaratiile de avere cand toate mint? Oricum, ce sa le faci, “saracii” au mai pus in medie cate 20 de mii de parai, cate o viluta acolo sau o masinuta de teren in cont, deci nu e bai, ca n-a disparut inca tara.
Atat pentru astazi, sunt de ajuns doua categorii, pentru ca ultima spune totul. Si in final dedicatia editiei,

Nu uitati, lumea nu seama cu un spital de nebuni, chiar e!

Lumea, spital de nebuni

“Lumea e plina de tampiti”, un mini-serial care debuteaza astazi. In fiecare “episod” o sa critic cateva categorii de non-oameni. O sa incep bineinteles cu politistii, de la comunitari pana la civili sau jandarmi, ca sunt de aceeasi rasa, numai ca difera culoarea. Nu pot intelege de ce se cred divini si de ce ma legitimeaza cateodata noaptea la 1-2, cand ma indrept spre casa, dupa care imi inventeaza acuzatii si hai-hai poate imi scriu si cate o reteta, ca vezi doamne`, benzina costa mult, primaria sau statul duc lipsa de bani s.a.m.d (conform hotararii consiliului local pe nu stiu ce data te amendez cu bla*bla pentru nimic, cam asa suna textul cateodata). A doua categorie care intra in discutia de astazi o reprezinta fetele “culte”, adica alea care se duc la teatru, la opera, expozitii si alte locatii care tin de domeniul artei dupa spectacol exclama in felul urmator “a fost super tare, super marfa, beton, super fain si altele”. A treia categoria, dar nu si ultima e constituita de cei care “fac” muzica de club sau cum ii zice. In fine, ii vezi cum apasa pe un buton incontinuu pana se arde sau pana sare pentru ca ei intr-adevar simt si plutesc pe un singur acord (daca il pot numi asa). Iar in fata lor stau turmele de drogati, care simt si ei cica, dar nu imi dau seama ce pot simti cand asculta o bubuitura continua. Pentru finalul primului episod am pastrat o categorie aparte, cotidiana in adevaratul sens al cuvantului. E vorba de asa-zisii baieti de bani gata. Adica baieti care lucreaza pe unspe` milioane luna si ii gata intr-o zi, pe o geaca si o pereche de adidasi, toate cool. Si de firma, logic. Ca daca n-are firma, n-are valoare. Cu maruntisul care ramane dupa achizitionare celor mentionate mai sus, mai trag baietii si cate o pereche de ochelari, tot cool, de soare, cu o eticheta de firma cat lentila. La toate se adauga si un cercel, cat mai mare si stralucitor ca soarele, cumparat aproape pe moca de la cocalarii din fata mall-ului.
Si dedicatia editiei,

Nu uitati, lumea nu seamana cu un spital de nebuni, chiar e.

Cu ce ma mai ocup…

Am lansat azi un nou blog, Jurnal de Bucatarie, unde din cand in cand o sa mai postez retete cu care ma joc prin bucatarie. Si nu numai de mancare, o sa fie si retete de bauturi. Pana atunci, aci e linkul.

M-am intors

M-am intors sa scriu pe blog, ca nu am fost plecat prea departe. De fapt, am lucrat si eu pe ici, pe colo. Am vandut vin fiert la Targul de Craciun din Sibiu si dupa aceea la Ambasada Culinara Europeana (chiar asa se numea) si mai mult de atat, am si baut din el. Daca era afacerea mea, cu siguranta imi cumparam cate un pahar de vin de la concurenta. Craciun n-am avut, de Revelion am lucrat, dar vizibil afectat de aburii bahici( de la prea multe vanzari) am fost trimis in interes de servici sa vad concertul Europe din fata scenei. Am facut si o scurta vizita pana la Deva si logic ca n-am ocolit cetatea(pt a 1000-a oara in ultimii 2 ani).

Blogfoto a reinceput si el. Ce-i drept, pentru fotografie se gaseste oricand timp