pentru a filma inca o parte a emisiunii sale “No reservations”. Insa nu a fost tocmai pe placul lui, dar nici pe placul nostru ceea ce s-a discutat pe marginea acestei parti. Aveti pe blogul lui Cristi Roman o scurta recenzie si cateva comentarii pe marginea show-ului.
Nicio televiziune din Romania nu a preluat drepturile de transmisie a partidei de box dintre Lucian Bute si William Jopy, care se va desfasura sambata dimineata de la ora 5:00 (ora Romaniei) pe motiv ca suma ceruta de clubul care detine drepturile e prea mare. E rusinos sa pui banul inaintea unui asemenea eveniment. Un roman lupta pentru titlul mondial si tu te caci la cateva mii de euro. Pai nu-i asa domnilor?
20.
Ar fi cateva chestiuni de subliniat vis-a-vis de Cazul Kosovo si evenimentele zilei de ieri.
-Independeta Kosovo e abuziva si nu e posibil ca sarbii sa fie minoritari in Serbia.
-Serbia va rupe relatiile cu principalele state europene, care erau deja oricum tensionate.
-Independenta Kosovo s-a transformat inevitabil in dependenta de Statele Unite.
-Sarbii sunt cunoscuti pentru spiritul lor ultra-nationalist, iar adeptii miscarii au luat foc la aflarea vestii. Protestele pasnice pot degenera intr-o puternica criza locala.
-E dureros sa vedem ca separatismul inca mai exista in Balcani si poate destabiliza intreaga regiune intr-un termen foarte scurt.
-Marea Iugoslavie se transforma incet-incet in Mica Serbie.
-Summit-ul NATO de peste o luna se va desfasura pe teritoriul unui stat care nu recunoaste independenta provinciei Kosovo si anume Romania.
-O provincie autonoma niciodata nu va fi in stare sa se conduca singura, chiar si purtand apelativul de “stat”, pentru ca economia era indirect dependenta de Serbia, iar o politica locala nu se poate construi peste noapte.
-Kosovo nu va creea un precedent la nivelul politicii mondiale, pentru ca independenta lui nu a fost un fenomen scapat de sub control, ci o strategie bine pusa la punct a americanilor. Deci nu e cazul sa pomenim de Tara Bascilor, Osetia, Catalunia sau in cazul nostru Tinutul Secuiesc(pura imaginatie bolnava udmr-ului).
M-am convins.
Inca o data You’re the voice. De data asta varianta fetelor de la Heart. De ce? Pentru ca nu exista lideri. Pentru ca lumea e condusa de oameni si nu de “anumiti” oameni. De toti. Pentru ca nu exista diferente intre un copil african nehranit si un copil american obez. Pentru ca nu exista diferente intre cei care castiga cinspe` mii de euro pe luna si cei care cersesc cateva monede. Pentru ca intre oameni nu exista diferente.
Inteleg ca Nasu` mai glumeste din cand in cand si a recidivat si astazi, de Valentine’s Day, dar “Muresan,Becali, Copos si Borcea la acelasi club” suna periculos. Fie si ca gluma. Sau nu?
Cupa Africii pe Natiuni a ajuns la final, insa la cel mai slab final pe care l-am vazut vreodata la competitia continentului negru. Un ultim meci confuz, anemic si total lipsit de farmecul care a invaluit editia din acest an. Egiptenii au intrat mai bine montati in meci si au avut si primele mari ocazii de a inscrie in poarta Camerunului.
Dupa primul sfert de ora, parca meciul se incheiase. Jucatorii pasau derizoriu, faultau inutil si asteptau transpirati finalul duelului. Sincer sa fiu, am ramas pana la finalul meciului numai sa aud comentariul lui Radu Banciu, care m-a amuzat copios.
Urmarind parca lipsa de chef sau oboseala acumulata a actorilor din teren, la un moment dat s-a marcat un gol. Picat de nicaieri, pe greseala “batranului” Rigobert Song. Si asa s-a scris istoria Cupei Africii din acest an.
Asta-seara Camerunul si Egiptul vor avea un limbaj comun : fotbalul. Se incheie inca o editie a Cupei Africii pe Natiuni, una reusita per total, cu putine lacune, dar serioase. Fotbalul de pe continentul negru e diferit din multe puncte de vedere, prin caracterul sau rudimentar la nivel de organizare, fiind prins in mrejele coruptiei si intereselor politico-economice prezente in multe state africane, in ciuda incercarilor de salvare a reputatiei lui. Aici intervine fenomenul de internationalizare, prin exportul de jucatori si aducerea de antrenori europeni second-hand, ca feed-back al mentinerii lui in viata.
Fotbalul supravietuieste acolo devenind la un moment dat insasi o forma de protest impotriva sistemului si a “culturii banului”, insa la nivelul resurselor limitate. Africa e dovada vie ca fotbalul e limba comuna a mapamondului, e locul in care depaseste placerea jocului in sine si devine o adevarata lupta pentru existenta.
In Africa lipseste banul si nivelul de trai acceptabil, insa fotbalistul e vazut ca un erou national, uneori chiar si ca un salvator. Fotbalul mare atrage de la sine un motiv de sarbatoare, isterie colectiva si putina culoare in vietile fanilor. Putinilor fani, pentru ca o mare parte din africani n-au acces nici la serviciile mass-media. E o perceptie sociala, nu e o lipsa de interes.
Si totusi, sumele vehiculate pe langa finala Cupei Africii sunt astronomice pentru fotbalul lor. Primele faraonilor par desprinse din basmele de succes. Dar mult inainte de asta se va disputa un meci de fotbal, de altfel ceea ce asteapta si ceea ce vor vedea toti. Ce e dincolo de el, parca nu mai conteaza. Pentru ca e cel mai important meci al fotbalului african.
Pentru inceput, ce naiba` cautau unele fufe la meciurile de tenis din Cupa Davis, care nu faceau altceva decat sa se machieze, sa vorbeasca la telefonul mobil si sa admire arhitectura somptuoasa a salii Transilvania? Urmarind meciul la teve(pentru ca invitatiile moca s-au dus in alta parte), un sfert din cadre le expuneau pe fufele descrise anterior. Fufe sictirite, plictisite, picate parca la o prezentare de moda fara fotomodele.
Trecand peste prima categorie, o parte din invitatii au ajuns si la oameni relativ mai cunoscuti, gen oficialitati sau alte specii prospere, care urmareau putin meciul si ori din plictiseala, ori din necunoastere a fenomenului paraseau tribunele sau lojele la fel de frumos cum au si venit. Ori se uitau dupa fufele pomenite putin mai sus. Ca sa nu mai vorbesc de preacinstitele prezente exotice aflate in repetitii pentru campania electorala. Aroganta din tribune contrasteaza puternic cu cozile la bilete facute de iubitorii sportului alb.
Apropo de tenis, felicitari echipei Romaniei, in special cuplului Mergea-Tecau, pentru ca au existat si admiratori ai tenisului, ca sa nu fiu chiar asa rautacios.
Egiptul a facut penultimul pas inainte de triumful de pe plaiuri ghaneze, prin jocul lor liber si eficient, prea putin tacticizat. Au calcat in picioare de la lei pana la elefanti, iar acum vor da piept din nou cu primii amintiti, nationala Camerunului, in ceea ce poate fi o formalitate sau o revansa chibzuita. Argumentul de frunte al faraonilor este detinerea trofeului, lucru care mareste doza de motivatie, cat si cea de atentie in fata unei echipe cameruneze bazate pe instinct si forta.
Egiptenii au un lot in mare parte anonim pentru fotbalul consacrat. Prea putini jucatori care evolueaza in campionatele europene iar si aceia la echipe relativ modeste, insa echilibrul e dat de fluxul de jucatori din campionatul propriu, de altfel unul dintre cele mai puternice de pe continentul african. Dincolo, Camerunul a trecut de mult timp la nivelul de vedete si individualism in joc, ceea ce ii urneste greu pe teren, iar pe banca tehnica e furtuna inainte de fiecare meci, Otto Pfister saracul neavand postul asigurat in nicio clipa.
Una peste alta si revenind la oile autohtone, casele de pariuri si-au dat in petic cu cotele de la partida de aseara, unde mitul Coastei de Fildes trona neatins. Hai sa vedem, la finala va treziti? Argumente ar fi destule.
