Viitorul cumpărăturilor

Hypermarket. Cuvântul nici măcar nu a apărut în vocabularul limbii române, dar stă pe buzele românilor din ce în ce mai mult. Mai puţin pe cele ale micilor întreprinzători. Adică cei care pierd cel mai mult din toată “nebunia” asta.

Model simplu, dar eficient
Hypermarket-urile se bazează pe o strategie de promovare foarte simplă : Un mesaj puternic şi răsunator (nu neapărat o campanie), completată în prealabil de publicitatea virală, eficientă şi mai ales gratuită. Dacă un prieten îţi recomandă un anumit produs de la un hypermaket, tu nu o sa-l cumperi doar pe acela. Probabil o să-ţi dai seama la faţa locului că mai ai şi alte nevoi. Tu umpli coşul, îţi convine, ei îşi mai câştigă un client.

Aspect
Construcţia unui hypermarket e iarăşi de o simplitate covârşitoare. După achiziţionarea terenului, totul devine o banalitate. Construcţiile în sine se rezumă la simple hale. Dotate cu rafturi si case de marcat. Plus alte facilităţi. Întreprinzătorul nu dă doi bani pe aspectul magazinului, atâta timp cât tipologia clientului nu-l obligă să o facă. Acesta din urmă nu vede decât lungimea rafturilor si adâncimea coşului.

Practici monopoliste?
Deseori hypermarket-urile sunt acuzate de aşa ceva. Degeaba, atâta timp cât şi-au câstigat o mare putere şi şi-au impus suprematia. Micii producători au ajuns bătaia de joc a magazinelor mari. Obligaţi să-şi valorifice marfa, nu se aleg ulterior decât cu ceva mărunţişuri şi cu degetul din mijloc ridicat. Ca producător, îţi construieşti un brand local, însă acesta devine zero pe raftul hypermarket-ului. Accepţi situaţia, pentru că n-ai incotro. Altundeva nu s-ar vinde nici atât. Si atunci ce faci? Taci din gură şi înghiţi. Si vezi cum “monstrul cu multe rafturi” creşte ameninţător.

Evoluţia omului

După cum bine ştiţi din lecţiile de istorie, omul a apărut accidental, făcut la beţie, atunci când prezervativele erau foarte scumpe.

Etapele evoluţiei umane :

1. După o lungă perioadă petrecută prin copac, omului i s-a făcut rău de înălţime şi s-a dat jos. Aşa a descoperit peştera, unde măcar nu-l ploua.
2. Frigul pătrunzător al peşterii l-a enervat la culme, iar omul a descoperit şi stresul şi focul, ultimul mult mai util.
3. Stând lângă foc în peşteră, omului i s-a făcut poftă de un grătar în aer liber şi aşa a descoperit vânătoarea, după ce, în prealabil, şi-a confecţionat unelte.
4. Sătul de atâtea grătare, omul a descoperit agricultura şi astfel a descoperit si cura de slăbire pe bază de cereale.
5. Incet-încet omul a descoperit şi îmbrăcămintea de firmă, din pielea si blana animalelor vânate.
6. Omul şi-a dat seama că nu e fericit şi aşa a descoperit berea la ofertă, de la supermarket-ul de după colţ.
7. Dezamăgit de epuizarea stocului de bere la ofertă, omul a descoperit somnul. Şi şi-a dat seama că e foarte constructiv.

\

Sursa pozei : Vladinho

Twitter?

Care e rostul ţigăniei numite Twitter? Că tot văd că e la modă în ultima vreme, asta până când o să facă fss şi o să se ducă pe sulă. Cum se întâmplă cu mai toate proiectele aberante. Da când citeşti mesaje de pe siteul ăsta, te ia cu greaţă. Noroc cu dicarbocalmu`. Până una alta, iată cum sună nişte mesaje, preluate acum câteva momente :

“mi-e somn. sunt ametzit =)) noapte buna”
“Kittutza in noaptea asta ma visezi pe mine … iti zic eu ;)”

Sunt destule ca să vă faceţi o impresie. Mi se pare mie sau site-ul ăsta seamănă cu un mirc mai modern? Pentru mesaje scurte şi tâmpite puteai să comunici şi prin intermediul unui blog, deci nu mai era nevoie de marea sculă din sulă. Oamenii ăştia chiar n-au ce face? Mai citiţi si voi măcar câte un paragraf dintr-o carte(ori articol) sau măcar uitaţi-vă la un film(în cazul semi-analfabeţilor cu aere de profesionişti). Sunt metode mult mai utile pentru a folosi timpul liber.

Mă simt nevoit să reamintesc, vorbiţi domne` româneşte!

Rromania in curu` gol

Cand cioara nu mai canta (sau intarzie), puii incep sa-si faca de cap. Dupa ce rezista cuminti vreo cateva minute in cuibul pus la dispozitie de Primarie, incepe macelul bunului simt iar continuarea o stie toata lumea.

Joi,13

Stiu, faza era valabila doar pentru vineri, dar na, asta e. Am si eu cateva superstitii, daca pot sa le spun asa (ca seamana mai mult a stereotipuri zilnice).
Voi mai aveti superstitii? Sau sunteti superstitiosi?

Nu exista diferente

M-am convins.
Inca o data You’re the voice. De data asta varianta fetelor de la Heart. De ce? Pentru ca nu exista lideri. Pentru ca lumea e condusa de oameni si nu de “anumiti” oameni. De toti. Pentru ca nu exista diferente intre un copil african nehranit si un copil american obez. Pentru ca nu exista diferente intre cei care castiga cinspe` mii de euro pe luna si cei care cersesc cateva monede. Pentru ca intre oameni nu exista diferente.

Un pârţ de 2 miliarde…

…de lei vechi. Cam atat a costat amenajarea skate-parc-ului din Sibiu. O investitie cu subinteles probabil. Un rost cu siguranta are, pentru ca exista pasionati ai genului. Dar de aici si pana la 2 miliarde de lei vechi e cale lunga. 100.000 de lei a costat amenajarea locului cica, dar daca il vezi cu siguranta o sa ridici nedumerit din sprancene. Si inca 80.000 de lei au costat vreo 2-3 structuri ca sa nu para locul prea sec. Poate ca si justificarea investitiei e cam subreda. Repet, poate. Ceva fotografii gasiti pe blogul Silvanei Armat.
O sa revin cu detalii.
Ne recitim.

Loto

Da ma, s-a luat. Castigatorul e cica din Bucuresti. Si aici vine partea interesanta : castigatorul poate sa fie chiar Ogica!

De ce tiganii nu sunt oameni?

Sa ma fac de la inceput inteles. Nu sunt rasist, xenofob sau dusmanos. Dar ce am vazut aseara la stiri m-a lasat practic cu gura cascata. Nu ca ar fi fost prima data cand se intampla asa ceva. Doi jurnalisti de la RTL Klub, din Ungaria au venit in Harghita pentru a face un reportaj intr-o comunitate de romi. Imaginile surprinse de camera de filmat nu erau demne de o comunitate omeneasca, ci de una de animale. Reporterul era bruscat din toate partile si bineinteles jefuit, ca asta e sportul national al tiganilor. Politia ce a facut? A venit sa constate, a recuperat telefoanele mobile si o modica suma de bani din cea care disparuse.

Cauza reportajului insa socheaza mai tare, desi a devenit o moda : un puradel care a injunghiat si jefuit un tanar din Budapesta. Puradel din Romania, logic.

Imi amintesc de o replica a unui bulibasa, mai demult, intr-o emisiune: “De ce sa cultivam cartofi cand ii putem lua direct de pe tarla?” Dar nu de pe tarlaua lor. In traducere, “De ce sa muncim cand putem fura?”.

Sincer, acum am inteles si eu organizatiile care lupta pentru protectia animalelor. Pentru ca nu toate animalele musca. Dar pe cei care lupta pentru drepturile tiganilor(prea multe de altfel si total nemeritate), nu pot sa-i bag decat in aceeasi oala.
Una peste alta, va rog sa lasati comentarii cu argumente sau cazuri concrete legate de subiect.

Ne recitim.

Later edit: filmuletul cu pricina il puteti gasi la VisUrat.

Pe culmile calmului

M-am hotarat sa devin calm. Sa nu ma mai enervez pe nimic si pe nimeni. De fapt, incerc terapia asta de vreo doua saptamani si a cam inceput sa dea roade. De ce sa ne mai stresam pe toate nimicurile cotidiene? De ce sa mai punem tot timpul grijile si problemele in fata? Calmul reprezinta in general o mentalitate, pe care insa multi nu o inteleg si astfel nu si-o pot insusi. Si apoi vine efectul nedorit, adica starile de suprasolicitare psihica, cat si fizica, care duc usor-usor la dezastru si in final la prostie. Adica devii prost(sau proasta) cu tot cu incercarile tale de a te scoate(vorba romanului).

Hai sa va dau un exemplu simplu, sustras din ultima luna, al carui artizan sunt eu. Lucram acum ceva timp cu butoaie de vin sub presiune si cel putin de 2-3 ori pe zi trebuia sa le schimb. Cred ca era ultimul lucru pe care mi-l doream in clipele acelea. Dar era inevitabil sa nu se intample, iar cand incepea pur si simplu ma ingalbeneam la fata de nervi, dracuiam, bagam si iar scoteam, tranteam tot ce prindeam si acuzam pe toata lumea in stanga si in dreapta. Imi lua in medie cam 15-20 de minute pana reuseam operatiunea de schimbare a butoaielor. Asta insemna vreo 10 clienti pierduti, unii plecand speriati de nervii mei, iar altii nu aveau rabdarea necesara. Intr-o zi insa, mi s-a intamplat acelasi lucru. Banuiam ca va veni momentul “nefast”, insa il asteptam calm si cu zambetul pe buze. Si nu a intarziat. In doar doua minute schimbasem butoaiele de vin, ceea ce era un adevarat record. Fara nervi, fara injuraturi inutile sau alte griji.

Cam asa e si cu problemele de viata, numai ca in alte dimensiuni. S-ar rezolva toate cu calm, insa pentru unii starea din urma capata forme de-a dreptul transcendente. Si atunci intervin deziluziile, neplacerile si deceptiile aferente momentului. Ar trebui sa ne stapanim pe noi insine, sa ne acordam un imbold propriu si o motivatie de a trece peste orice, cu toate riscurile implicate. Atunci o sa putem vorbi de succes, indiferent de cota actiunii. De pilda, un succes poate consta si intr-o omleta perfecta, pregatita din oua, lapte, atentie si calm. Nu e nevoie de spirit culinar si nici de alte tertipuri. Succesul de proportii insa, necesita putin mai mult timp, dar tot vine el pana la urma. Vorba mea, timpul le rezolva pe toate, iar in cel mai rau caz le ingroapa.

Ne recitim.