I-am promis Ginei va voi reveni cu o cronica mai detaliata a festivalului care tocmai s-a incheiat pe plaiurile sibiene. Desi nu aveam certitudinea ca voi asista la editia de anul acesta a fest-ului, pana la urma am facut rost de o invitatie in ultimul moment si chiar nu puteam rata evenimentul.
Artmania 2007 s-a desfasurat intr-un val de tricouri negre, iar eu fiind din Sibiu, nu vad in fiecare zi asa ceva. Tricouri negre, hanorace cu diverse formatii, de la clasicele Deep Purple si Led Zeppelin pana la cele din noua “era” a metalului. Oricum, multe la numar. Nu are rost sa zabovesc asupra lor. Vineri, in prima zi de festival, chiar cu putin inainte de inceperea lui, am stat la o bere in centru, am preferat sa vad multimea care se indrepta spre poarta de acces de la festival. Ulterior am mai baut o bere si chiar atunci intrase Andy Ghost si Altar-ul lui pe scena, in ritmul agresiv cu care ne-am obisnuit. Au cantat niste piese mai noi, dupa care publicul cerea insistent ceva de pe albumul care i-au facut celebri, “Atitudine”. Au venit pana la urma si piesele alea, “La Noi” sau “Nascut invingator”, insa impresia mea a fost cu totul alta decat ma asteptam. Se simtea oboseala in vocea solistului si parca nici sonorizarea nu-i ajuta. Cel putin, anul trecut la Rosia Montana au cantat de zece ori mai bine. Eu unul asteptam cu entuziasm Celelalte Cuvinte, clasici ai hard-rock-ului romanesc, care urmau sa cante dupa Altar. Da, a venit pana la urma si Calin Pop pe scena. Nu au avut tocmai cea mai buna sonorizare, au existat si intreruperi si deficiente de sunet. Pana la urma parerea mea e ca a fost o bataie de joc atat din partea organizatorilor, cat si din partea publicului. N-au apreciat Celelalte Cuvinte la adevarata lor valoare. A urmat apoi Cargo, pe care nu i-am prins, deci nu pot sa-mi dau cu parerea vis-a-vis de prestatia lor scenica. Am revenit la Anathema si mi-e ciuda, pierdusem inceputul concertului. De Anathema nu am ce spune, chiar m-au impresionat si stiam oricum ca sunt o formatie care nu dezamageste niciodata.
A doua zi a inceput heavy, dupa stilul definit de cei de la Tarot. Am asistat putin la concert, eram plecat cu alte probleme. Oricum, ziua de sambata a apartinut formatiilor straine. Deci si daca lipseam putin, nu pierdeam nimic. Am revenit in Piata Mare chiar cand a inceput concertul olandezilor de la The Gathering. Nu a fost tocmai ceea ce ma asteptam, in ciuda faptului ca se anunta printre ultimele prestatii in formatia actuala a trupei. Oricum, au “incins” cat de cat atmosfera, au pregatit terenul pentru My Dying Bride, una dintre preferintele publicului. Chiar si a mea. Si-au facut aparitia si englezii, intr-un puternic val de urale. Era entuziasm total. Un sunet pe cat de agresiv, pe atat de trist. Pana la urma asta e definitia atmosferei create de cei de la My Dying Bride. Si nu s-au inselat deloc. Un grup plasat in fata scenei, care striga in permanenta numele trupei, parca nu-si avea locul. Si nici motivul sa o faca. Am un singur adjectiv pentru concertul lor : deosebit. Seara de sambata s-a incheiat cu Within Temptation, de altfel capul de afis al festivalului. O sonorizare si o prestatie de nota 10, desi unii critici ii catalogheaza in ultima vreme ca fiind o formatie comerciala. Poate ca i-a salvat locatia (Piata Mare) si inflacararea in care au cantat. Cel putin asa zic eu. Lumea cerea Ice Queen, una dintre piesele lor de baza. N-a fost sa fie, dintr-un motiv invocat chiar de ei, organizatorii, cei care nu le permiteau sa cante mai mult decat era programat.
A venit pana la urma si ultima zi de Artmania, deschisa de cei de la Luna Amara. N-au cantat rau, dar au facut-o in spiritul ingamfarii fata de industria muzicala din Romania. Mereu vorbesc de ea. Vita de Vie le-a urmat, insa n-am asistat la concert. Am preferat sa beau o bere, undeva in afara Pietei Mari. Era si normal. M-am reintors pentru olandezii de la After Forever, alta trupa care a urcat pe scena Artmania. Iar prestatia lor, deloc rea. Floor Jansen, solista lor, a incercat permanent sa mentina publicul in priza festivalului, desi se apropia de final. Desi apreciez Iris ca formatie, in public incepuseara sa se infiltreze “cocalarii”, care probabil aflasera ca pot sari gardul. Si poate doar “publicul” a stricat atmosfera presupusa de ei.
PS : Berea de la festival a fost de-a dreptul infecta. Scumpa si fara gust ( de festival) .
