Canicula,ăla şmecher

Mi-am adus aminte ieri ca afară e caniculă. Dar nu aşa, ci suta de grade. M-a bufnit râsul când mi-am amintit de Claudiu Răducanu, care întrebat fiind acum şase-şapte ani ce părere are despre caniculă, s-au umflat muşchii pe el şi s-a întrebat “Cine-i bă canicula ăsta?”. Desigur, canicula făcea multe victime in acea perioada. Era dat şi prin Interpol, fiind văzut şi prin ţările occidentale la treabă.

Grăbindu-ne toţi să-l judecăm pe Claudiu, nu ne-am dat seama că îşi etala spiritul civic, specific oricărui cetăţean model. Dacă oricare dintre noi am fi fost întrebaţi despre un criminal(în orice caz, nu despre caniculă), am fi afirmat că dorim prinderea cu orice preţ a infractorului în cauză.

Şi subiectul zilei fiind eterna caniculă, citesc peste tot sfaturi de protejare împotriva ei, că na, e la modă să dai sfaturi în perioada asta. Nu contează că ele se repetă. Nu e bine să ieşi afară la orele amiezii decât obligat de împrejurări. Da, bine. Şi când vezi că 70% din cei care au nevoie de ajutorul ambulanţelor la orele respective sunt pensionari care pur şi simplu se plimbă, îţi pui mâinile în cap. Cu cât le e mai mică pensia, cu atât sunt mai tâmpiţi.

Mai zic medicii ăştia să nu consumăm alcooale în perioada asta. Scârţ, eu n-aş refuza 5-6 beri niciodată. Indiferent că sunt +40 de grade sau -10.

Cronică Glen Hughes

O să încep cu clasicul “Am văzut şi concerte mai bune”. Concertul lui Hughes mi-a sărit în ochi încă de săptămâna trecută, dar am fost pe punctul să-l ratez aseară(motive şi motive).

Am ajuns aseară pe la 9 acolo, exact când era programat, dar cele 35 întârziere sunt deja istorie. Nu s-a strâns aşa multă lume. Dar nu contează. Important e că nu s-a strâns pulimea pe acolo. Au lipsit cu desăvârşire. Un lucru îmbucurător. Pe scenă a apărut un Glen Hughes foarte jovial, cu chef de spectacol. In afară de vocile de negroteu travestit, replici seci gen “God bless Romania!” şi apelative cu funkstars, totul a fost binişor.

Noul lui album, “First Underground Nuclear Kitchen”, de pe care a promovat trei piese nu îmi spune decât că ce-i vechi ramâne bun. Ca vinul.
Să nu uit, sonorizarea a fost mai românească decât altădată. O bilă neagră organizatorilor, dar staţi calmi, se compensează cu destule albe primite anul ăsta la FITS.

Fotografiile pe care le-am facut aseară, le găsiţi aici.

Neil Diamond-”Girl,you’ll be the woman,soon”

1967, “Just for you”.

Piesa a fost preluata in 1994 de Urge Overkill pentru un cover, care a devenit ulterior coloana sonora din Pulp Fiction. Dar si unul dintre hit-urile anului cu pricina.

Cazul Tuca

Ca altcumva nici nu pot sa-i spun. Da, Marius Tuca. Cel cu show-ul. A scris deunazi un editorial in ziarul lui in care pur si simplu a desfiintat “titlulatura” de blogger. Treaba lui, problema lui, publicul lui. Numai ca acum vine partea interesanta.

Ce a scos in evidenta cu articolul? Spiritul de turma din asa-zisa blogosfera. Au sarit toti ca arsi de parca s-ar ar fi desfiintat Tuca internetul si i-ar fi trimis la sapa de lemn. Ce demonstreaza asta? Ca Tuca, uitat si prafuit in penumbra mediei romanesti tocmai si-a indeplinit scopul. Adica publicitate moca. Desi negativa, atrage publicul si mai usor si mai des.
Fraierii sunteti voi, cei care ati pus botul.
Nu el.

Beds are burning

O melodie australiana superba. Enjoy!

Evoluţia omului

După cum bine ştiţi din lecţiile de istorie, omul a apărut accidental, făcut la beţie, atunci când prezervativele erau foarte scumpe.

Etapele evoluţiei umane :

1. După o lungă perioadă petrecută prin copac, omului i s-a făcut rău de înălţime şi s-a dat jos. Aşa a descoperit peştera, unde măcar nu-l ploua.
2. Frigul pătrunzător al peşterii l-a enervat la culme, iar omul a descoperit şi stresul şi focul, ultimul mult mai util.
3. Stând lângă foc în peşteră, omului i s-a făcut poftă de un grătar în aer liber şi aşa a descoperit vânătoarea, după ce, în prealabil, şi-a confecţionat unelte.
4. Sătul de atâtea grătare, omul a descoperit agricultura şi astfel a descoperit si cura de slăbire pe bază de cereale.
5. Incet-încet omul a descoperit şi îmbrăcămintea de firmă, din pielea si blana animalelor vânate.
6. Omul şi-a dat seama că nu e fericit şi aşa a descoperit berea la ofertă, de la supermarket-ul de după colţ.
7. Dezamăgit de epuizarea stocului de bere la ofertă, omul a descoperit somnul. Şi şi-a dat seama că e foarte constructiv.

\

Sursa pozei : Vladinho

Twitter?

Care e rostul ţigăniei numite Twitter? Că tot văd că e la modă în ultima vreme, asta până când o să facă fss şi o să se ducă pe sulă. Cum se întâmplă cu mai toate proiectele aberante. Da când citeşti mesaje de pe siteul ăsta, te ia cu greaţă. Noroc cu dicarbocalmu`. Până una alta, iată cum sună nişte mesaje, preluate acum câteva momente :

“mi-e somn. sunt ametzit =)) noapte buna”
“Kittutza in noaptea asta ma visezi pe mine … iti zic eu ;)”

Sunt destule ca să vă faceţi o impresie. Mi se pare mie sau site-ul ăsta seamănă cu un mirc mai modern? Pentru mesaje scurte şi tâmpite puteai să comunici şi prin intermediul unui blog, deci nu mai era nevoie de marea sculă din sulă. Oamenii ăştia chiar n-au ce face? Mai citiţi si voi măcar câte un paragraf dintr-o carte(ori articol) sau măcar uitaţi-vă la un film(în cazul semi-analfabeţilor cu aere de profesionişti). Sunt metode mult mai utile pentru a folosi timpul liber.

Mă simt nevoit să reamintesc, vorbiţi domne` româneşte!

Julamila

Au talent baietii

Dumeriri, nedumeriri

Din ciclul “Cate capace de bere am gasit azi-dimineata langa pat” si cate cujetari seci am cujetat, stau si ma intreb : Cum ar arata lumea fara Romania? Si imi raspund singur : Ar arata ca Romania fara Gigi Becali.

Pozarii…

sau fotografi de azi si categoriile in care se impart.

1. “fotografi” de duzina - poseda un aparat (slava Domnului), nu conteaza tipul sau marca. Ei “trag” orice le pica in fata. Au de obicei subiecte anapoda (daca stiu ce inseamna ala` subiect), ca sa nu mai vorbesc de compozitie (ori deloc, ori prea aglomerata si oricum, pentru ei nu conteaza asta). Daca le spui de diafragma, se gandesc la femei (unde,unde?). Pentru ei timpul de expunere se masoara cu ceasul.

2. “fotografi” megapixeli - seamana cu cei din prima categorie, dar se diferentiaza prin faptul ca isi cunosc macar marca aparatului. Se mai intereseaza totusi, mai intreaba, mai incearca. Dar n-au rabdare. Plina lumea de ei.

3. fotografi pasionati - deja vorbim de stilurile personale. Cei care se diferentiaza. Rabdare multa si ceva viziune. Cei care incearca si vin mereu cu idei. Nu pleaca niciodata de acasa fara aparatul de fotografiat. Pentru ei, oricand se iveste o oportunitate. Si o satisfactie (scurta ce-i drept,dar totusi, la mai mare!!!).

4. fotografi profesionisti - (stiluri proprii definite clar), se impart si ei in subcategorii, dar totusi raman profesionisti.

Mie-mi spunea cineva ca ma incadrez in a 3-a categorie. De aia am scris si articolul.