pentru a filma inca o parte a emisiunii sale “No reservations”. Insa nu a fost tocmai pe placul lui, dar nici pe placul nostru ceea ce s-a discutat pe marginea acestei parti. Aveti pe blogul lui Cristi Roman o scurta recenzie si cateva comentarii pe marginea show-ului.
Nicio televiziune din Romania nu a preluat drepturile de transmisie a partidei de box dintre Lucian Bute si William Jopy, care se va desfasura sambata dimineata de la ora 5:00 (ora Romaniei) pe motiv ca suma ceruta de clubul care detine drepturile e prea mare. E rusinos sa pui banul inaintea unui asemenea eveniment. Un roman lupta pentru titlul mondial si tu te caci la cateva mii de euro. Pai nu-i asa domnilor?
Sa ma fac de la inceput inteles. Nu sunt rasist, xenofob sau dusmanos. Dar ce am vazut aseara la stiri m-a lasat practic cu gura cascata. Nu ca ar fi fost prima data cand se intampla asa ceva. Doi jurnalisti de la RTL Klub, din Ungaria au venit in Harghita pentru a face un reportaj intr-o comunitate de romi. Imaginile surprinse de camera de filmat nu erau demne de o comunitate omeneasca, ci de una de animale. Reporterul era bruscat din toate partile si bineinteles jefuit, ca asta e sportul national al tiganilor. Politia ce a facut? A venit sa constate, a recuperat telefoanele mobile si o modica suma de bani din cea care disparuse.
Cauza reportajului insa socheaza mai tare, desi a devenit o moda : un puradel care a injunghiat si jefuit un tanar din Budapesta. Puradel din Romania, logic.
Imi amintesc de o replica a unui bulibasa, mai demult, intr-o emisiune: “De ce sa cultivam cartofi cand ii putem lua direct de pe tarla?” Dar nu de pe tarlaua lor. In traducere, “De ce sa muncim cand putem fura?”.
Sincer, acum am inteles si eu organizatiile care lupta pentru protectia animalelor. Pentru ca nu toate animalele musca. Dar pe cei care lupta pentru drepturile tiganilor(prea multe de altfel si total nemeritate), nu pot sa-i bag decat in aceeasi oala.
Una peste alta, va rog sa lasati comentarii cu argumente sau cazuri concrete legate de subiect.
Ne recitim.
Later edit: filmuletul cu pricina il puteti gasi la VisUrat.
Aseara, dupa naiba stie ce exit-poll s-au readunat iarasi pecereii si pesedeii la Fotosinteza zilei, pe Antena 3. Inainte nu mi-era asa scarba de emisiunea aia, dar as prefera sa ma uit la cum se imperecheaza cele mai hidoase insecte decat sa-l vad pe Valentin Stan, harciogul cu laptop, falcosul Radu Tudor, pe prostul de Ciutacu (scuzati pleonasmul) si pe spiridusul de Gadea. De Cristoiu n-am zis nimic( el s-a nascut cu jacheta pe el si cu pixul in mana, deci no comment). Pai bai analistii lu` peste, lumea daca tot s-a uitat la emisiunea voastra a vrut sa vada o dezbatere vis-a-vis de votul de ieri, nu ranjetele voastre de bucurie ca a picat referedendumul lui Basescu. De ce naiba nu schimbati titlul emisiunii, ca nu se incadreaza in tema. As recomanda “Sinteza anti-Basescu a zilei”, ca sa nu mai transpirati degeaba gasind un nume.
Cat despre referendumul lui Base, mi-era indiferent, nici nu am fost la vot. In general clasa politica romaneasca e ca o buda de la sat : nu da bine in peisaj, miroase urat si e plina de rahat tot timpul.
NY Times scrie ca National Music Publishers’ Association se arata din nou mahniti de metodele publicitare abordate de YouTube, cat si de Google Video. Mai pe intelesul tuturor, site-urile video ca cele amintite anterior isi fac publicitate prin diversele clipuri muzicale difuzate online, iar artistii nu primesc nimic in compensatie. Personal, nici eu nu sunt de acord ca userii sa posteze clipuri care nu le apartin si care incalca legea copyright-ului international.
California Dreamin, adica ce mica e lumea. Trebuie sa recunosc ca la mine informatia ajunge cu o foarte mare greutate. In cazul asta informatia e filmul lui Cristian Nemescu. Desi a avut premiera acum vreo doua luni, am preferat sa astept si sa-l vad acasa linistit, in propriul pat. Mai mult decat impresionant. Asta mi-a ramas in cap dupa vizionarea peliculei.
O expunere pitoreasca a visului american trait pe pamant romanesc, a mitului yankeilor care vin sa ne salveze din ghearele comunistilor sau a nemtilor. Nu mai apartinem de niciunii, dar americanii tot au venit, fortati fiind de imprejurari. Vorba lui Doiaru (Razvan Vasilescu), mai bine mai tarziu decat niciodata. Daca tot au ajuns, macar sa nu-i lasam sa plece. Dar cu totul alt scop, cel al ingamfarii si al orgoliului ranit, al rabdarii care nu mai are rabdare. Un tren tipic romanesc, ceva rebut de personal, o gara veche si parca uitata, undeva in mijlocul campului, un sef de gara punctual si “corect”, un primar ospitalier si un sat straniu, Capalnita. Astea toate adunate si bine aranjate dau culoarea tragi-comica a filmului lui Nemescu.
“Papers. Americans go. No papers. Americans don’t go.” ii spune seful garii capitanului american Jones, interpretat de Armand Assante, dupa care ii vezi impreuna gatind sarmale. Cristian Nemescu a imaginat un umor sec, dublat ulterior de drama prin care trecea satul Capalnita si “ajutorul” pe care l-au acordat americanii. O gandire usor fortata, iesita din naturalul filmului. Dar au fost destule faze care au venit in compensatie si au retusat una dintre productiile de varf ale cinematografiei romanesti. Americanii s-au dus pana la urma, lasand in spate o locatie macinata de conflicte, in plin razboi “civil” sub dictatura nelegitima a sefului garii, Doiaru.
Am aflat (via deceblog) ca si Adelin Petrisor a intrat un blogosfera, printr-un titlu mai original : blog de razboi. Si asta la cateva zile dupa ce am descoperit ca si Maria Coman, sotia lui de altfel, a apelat si ea la blogspot pentru ca e la moda :).
Am vazut astazi pe blogul Sprancenatului (via Balkan Express) ca a postat un fel de documentar ,un tir de intrebari pentru cativa americani de rand. Chiar mori de ras. Click aici.
Fiind subiectul arzator al ultimelor zile, m-am gandit sa-mi dau si eu cu parerea vis-a-vis de (ne)cazul cameramanului de la Tvr, dar si al suporterului stelist. “Tweety”, bestia din galeria ros-albastra, un oximoron contemporan al fenomenului huliganic, a aparut joi seara in emisiune la Dan Diaconescu. Din individul cu gluga neagra pe cap si lantul in mana s-a fabricat un personaj candid, imaculat si dichisit cu o inocenta falsa, stranie pana si pentru avocatul sau. Lovit din toate partile, “Tweety” incepuse sa vorbeasca despre incident, insa naivitatea lui nefondata s-a oprit brusc, prin interventia avocatului, pentru ca la noi, unde e lege, e si tocmeala.
Personajul in cauza nu s-a remarcat prin nimic in emisiunea de joi seara. S-a incadrat in normele invitatilor zilnici, a “autistilor” societatii de consum, care se perindeaza prin garsoniera de pe Magheru.
“Tweety” e acum celebru si ajungand asa, a atras de partea lui atat simpatii, cat si antipatii. Chiar daca suna periculos cuvantul “simpatie” in acest context, nu ar trebui sa ne mai sperie nimic in tara asta. Nu se stie, poate azi-maine o sa-l vedem pe “Tweety” moderator pe la vreo emisiune…
