(urmare de aici) Imi imaginez o cameră posomorâtă cu un pian prăfuit în mijloc şi un căluţ mişcându-se nevolnic sub el. Imi imaginez nişte ferestre care dau nicăieri, acoperite de perdele rupte, trecute prin timp.
E un ev trecut. E o cameră plasată undeva între cele două războaie mondiale, scufundată într-o penumbră a timpului. E alb-negru. Altfel nici nu mi-aş putea imagina trecutul. Decât în alb şi negru, tipărit pe filele istoriei cu o cerneală bâjbâită. Desprins de oamenii simpli care trec pe lângă mine în aşteptarea autobuzelor. Desprins de prezent şi de viitor. Trezit brusc de o nesilită intrebare “Cât e ceasul?”. Pusă de aceeaşi oameni din jurul meu. De aceeaşi întârziere în care ne-am pierdut cu toţii aşteptând să începem prezentul.
Mişcat de forfota tipică unei zile noi. Prezent acum printre ceilalti. Conştient însă de o aşteptare dureroasă. “N-a fost la fix”, îi aud pe ceilalţi bolborosind în neştire. Autobuzul întârzia să apară. Poate îl pierdusem doar eu… printre secunde de aşteptare. Brăzdate pentru un moment de apariţia lui.
In autobuz, aceeaşi sălbaticie. Oameni care se calcă în picioare pentru un scaun. Feriţi de chinul grămădelii. Măcar pentru câteva minute.
Prind un loc la geam, printre privirile tremurânde ale drumului, smucit de conversaţii ale dimineţii. Inghesuit parcă de problemele celorlalţi.
Păşesc din nou, scăpat din ghearele cotidianului. In staţia de la capăt de linie îmi aprind o ţigară. Fumez printre sunete tipice. Motoare de maşini şi glasuri zăpăcite. O ţigară pe care o savurez pe un cot de munte întunecat, târât printre gleznele copacilor la răsărit, nicidecum înnăbuşit în nisipul plajei.
Privind spre o noua zi.
Hypermarket. Cuvântul nici măcar nu a apărut în vocabularul limbii române, dar stă pe buzele românilor din ce în ce mai mult. Mai puţin pe cele ale micilor întreprinzători. Adică cei care pierd cel mai mult din toată “nebunia” asta.
Model simplu, dar eficient
Hypermarket-urile se bazează pe o strategie de promovare foarte simplă : Un mesaj puternic şi răsunator (nu neapărat o campanie), completată în prealabil de publicitatea virală, eficientă şi mai ales gratuită. Dacă un prieten îţi recomandă un anumit produs de la un hypermaket, tu nu o sa-l cumperi doar pe acela. Probabil o să-ţi dai seama la faţa locului că mai ai şi alte nevoi. Tu umpli coşul, îţi convine, ei îşi mai câştigă un client.
Aspect
Construcţia unui hypermarket e iarăşi de o simplitate covârşitoare. După achiziţionarea terenului, totul devine o banalitate. Construcţiile în sine se rezumă la simple hale. Dotate cu rafturi si case de marcat. Plus alte facilităţi. Întreprinzătorul nu dă doi bani pe aspectul magazinului, atâta timp cât tipologia clientului nu-l obligă să o facă. Acesta din urmă nu vede decât lungimea rafturilor si adâncimea coşului.
Practici monopoliste?
Deseori hypermarket-urile sunt acuzate de aşa ceva. Degeaba, atâta timp cât şi-au câstigat o mare putere şi şi-au impus suprematia. Micii producători au ajuns bătaia de joc a magazinelor mari. Obligaţi să-şi valorifice marfa, nu se aleg ulterior decât cu ceva mărunţişuri şi cu degetul din mijloc ridicat. Ca producător, îţi construieşti un brand local, însă acesta devine zero pe raftul hypermarket-ului. Accepţi situaţia, pentru că n-ai incotro. Altundeva nu s-ar vinde nici atât. Si atunci ce faci? Taci din gură şi înghiţi. Si vezi cum “monstrul cu multe rafturi” creşte ameninţător.
1 mai a trecut. Pentru unii la muncă, pentru alţii la un grătar sau plimbare. Un singur lucru am remarcat în toată ziua de ieri : umilinţa colectivă, petrecută in marile oraşe ale ţării.
Ce e umilinţa colectivă?
Ei bine, vorbim de o pomană ieftină, cu iz de campanie electorală. Aşa-zisele meniuri de campanie. Micii şi berea. Si prostimea care cade în plasa partidelor politice. Stimabililor, cum crezi că mai poţi schimba ceva în ţara asta cu doi mici şi o bere? De 18 ani încoace realizările voastre au numai miros de grătare anuale.
Infracţiune
Biroul Electoral Central a prevăzut câteva restricţii pentru partidele politice în campania electorală. Printre care aflăm că acestea nu au voie să influenţeze electoratul, oferindu-le bunuri alimentare sau de altă natură. Incălcarea acestor prevederi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Ori micii si berea ce sunt? Pomana asta nu intră sub incidenţa legii? Dar totuşi, trăim în România, unde totul e posibil.
Timpul schimbării
“Este timpul schimbării”. Aşa a spus ieri Mircea Geoană, tare si răspicat. Care schimbare? Singura pe care o văd e la numărul de mici şi băutura dată de pomană. Anul ăsta au dat câte 4 mici si o bere, după ce anul trecut porţia era de câte doi. Dar se inţelege, pentru ca ne aflăm in pragul alegerilor. Si alegătorul nu poate merge cu stomacul gol la vot.
Uite ca s-a terminat si promotia Bucegi, aia cu “Cheltuieste linistit”, ca te premiaza Bucegiu` de Pasti. Am investit si eu nitel in vreo cateva bidoane(foto-stanga), dar premiu din pix. Am cheltuit linistit. Vreun milion. Pe lichidul magic. La loto nu merge, la pariuri nici atat, cu capacele e pomana curata, asa ca ma reorientez. Vreun sfat? Aaa, si apropo de Bucegi, va recomand un articol.
Una peste alta, Argesu` meu o facut egal la Petrosani, 1-1, dar oricum nu mai prea conteaza. Astazi o sa-mi tradez putin echipa de suflet si o sa fiu cel mai infocat suporter in viata al Universitatii Craiova. Daca bate, o sa fie sarbatoare. Si in semn de respect, de azi o sa mananc praz in loc de ceapa verde.
Oricum, va doresc un Pasti multumit!
După cum bine ştiţi din lecţiile de istorie, omul a apărut accidental, făcut la beţie, atunci când prezervativele erau foarte scumpe.
Etapele evoluţiei umane :
1. După o lungă perioadă petrecută prin copac, omului i s-a făcut rău de înălţime şi s-a dat jos. Aşa a descoperit peştera, unde măcar nu-l ploua.
2. Frigul pătrunzător al peşterii l-a enervat la culme, iar omul a descoperit şi stresul şi focul, ultimul mult mai util.
3. Stând lângă foc în peşteră, omului i s-a făcut poftă de un grătar în aer liber şi aşa a descoperit vânătoarea, după ce, în prealabil, şi-a confecţionat unelte.
4. Sătul de atâtea grătare, omul a descoperit agricultura şi astfel a descoperit si cura de slăbire pe bază de cereale.
5. Incet-încet omul a descoperit şi îmbrăcămintea de firmă, din pielea si blana animalelor vânate.
6. Omul şi-a dat seama că nu e fericit şi aşa a descoperit berea la ofertă, de la supermarket-ul de după colţ.
7. Dezamăgit de epuizarea stocului de bere la ofertă, omul a descoperit somnul. Şi şi-a dat seama că e foarte constructiv.
Care e rostul ţigăniei numite Twitter? Că tot văd că e la modă în ultima vreme, asta până când o să facă fss şi o să se ducă pe sulă. Cum se întâmplă cu mai toate proiectele aberante. Da când citeşti mesaje de pe siteul ăsta, te ia cu greaţă. Noroc cu dicarbocalmu`. Până una alta, iată cum sună nişte mesaje, preluate acum câteva momente :
“mi-e somn. sunt ametzit =)) noapte buna”
“Kittutza in noaptea asta ma visezi pe mine … iti zic eu ;)”
Sunt destule ca să vă faceţi o impresie. Mi se pare mie sau site-ul ăsta seamănă cu un mirc mai modern? Pentru mesaje scurte şi tâmpite puteai să comunici şi prin intermediul unui blog, deci nu mai era nevoie de marea sculă din sulă. Oamenii ăştia chiar n-au ce face? Mai citiţi si voi măcar câte un paragraf dintr-o carte(ori articol) sau măcar uitaţi-vă la un film(în cazul semi-analfabeţilor cu aere de profesionişti). Sunt metode mult mai utile pentru a folosi timpul liber.
O reclama pe care am vazut-o acum, in pauza meciului Steaua-Poli Tim., Coca-Cola, Euro 2008, alea, alea. In fine, ideea e tare si am ras de m-am prapadit. Si am cautat-o si am mai ras o data la fel de bine. Si inca o data. Merita vizionata. Pentru cunoscatori.
Update:
M-am uitat la reclama asta de vreo suta de ori si inca rad… E tare…
Astazi de la 17. O eterna si fascinanta poveste de dragoste a fotbalului romanesc si ma indoiesc ca flacara iubirii a incetat vreodata, chiar daca Cooperativa a cam dat faliment. In tur a fost 2-0 pentru moldoveni, dar tot ei au ramas la poalele clasamentului. E ca o telenovela sud-americana povestea meciului.
Mai pe vremuri nitel, isi imparteau punctele, ca intr-un cuplu adevarat. Ce sa mai spun, nici macar certuri nu existau. Oare o va ajuta Luis Miguel Padureanu pe Esmeralda de sub Pietricica sa iasa din rahat? Din cate stiu eu, “ceahlaul” denumeste o specie de vultur rara. Oare se va umple vulturul de glorie astazi?
Update (18:52) Ceahlaul, dupa cum anticipam, a plecat cu toate cele 3 puncte de la Bistrita. O mica cronica, sau comentariu, cum vreti sa-i spuneti ar suna asa :
“Jucatorii intra pe teren, fac o scurta incalzire si arbitrul fluiera finalul primei reprize. Incepe cea de-a doua parte a disputei, hent, penalty, gol Ceahlaul. Croitoru este lovit la piciorul drept de un adversar, dar se tine cu durere de cel stang. Arbitrul fluiera finalul meciului.
