Cronică Glen Hughes

O să încep cu clasicul „Am văzut şi concerte mai bune”. Concertul lui Hughes mi-a sărit în ochi încă de săptămâna trecută, dar am fost pe punctul să-l ratez aseară(motive şi motive).

Am ajuns aseară pe la 9 acolo, exact când era programat, dar cele 35 întârziere sunt deja istorie. Nu s-a strâns aşa multă lume. Dar nu contează. Important e că nu s-a strâns pulimea pe acolo. Au lipsit cu desăvârşire. Un lucru îmbucurător. Pe scenă a apărut un Glen Hughes foarte jovial, cu chef de spectacol. In afară de vocile de negroteu travestit, replici seci gen „God bless Romania!” şi apelative cu funkstars, totul a fost binişor.

Noul lui album, „First Underground Nuclear Kitchen”, de pe care a promovat trei piese nu îmi spune decât că ce-i vechi ramâne bun. Ca vinul.
Să nu uit, sonorizarea a fost mai românească decât altădată. O bilă neagră organizatorilor, dar staţi calmi, se compensează cu destule albe primite anul ăsta la FITS.

Fotografiile pe care le-am facut aseară, le găsiţi aici.


2 responses to “Cronică Glen Hughes

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: