Vulgaritatea în literatură

Cât m-am străduit, n-am reuşit niciodată să fac o corelare între stradă şi literatură, deşi modernismul bătea la uşă şi-mi trântea în faţă ambele idei, împreună. Am făcut însă pasul suprem şi am acceptat cuvintele licenţioase ca pe o formă de nuanţare, ca pe o figură irevocabilă.

Mai conservator din fire când vine vorba de limba literară, am considerat că vulgarizarea ei atrage de la sine un soi de emancipare forţată, dar eficientă. Desigur, totul cu o limită. Până la urmă asta e evoluţia căreia îi suntem părtaşi cu toţii şi de care nu ne putem feri nici în cele mai întunecate colţuri. Astăzi ideile nu le mai căutăm în codru sau pe malul mării, ci acolo jos, în stradă, printre oameni şi probleme, ori conduitele sociale şi caracterele puternice de acolo se nasc şi acolo se tipăresc.

Am terminat deunăzi de scris capitolul III al romanulului „Pe timp de ploaie”, punându-mi piedici singur şi bolborosind fraze uscate. Îmi lipsea ceva.
Dezvoltând o serie lungă de personaje simple, seci, naive, naturale, sincere, pe care le văd în fiecare zi mustind de indiferenţă, lipsite de scrupule şi pasibile de pedeapsa numită viaţă, mi-am dat seama că singura soluţie de ieşire la liman era să le las în propriile roluri, cu propriul limbaj. Să le las într-o permanentă reeditare a prezentului. Şi în final să le ridic, să le spăl şi să le arunc iarăşi în acelaşi joc nenorocit.


2 responses to “Vulgaritatea în literatură

  • vlad viski

    problema cu arta (si, implicit, literatura) este ca a avut ca merire principala socul. cand picasso a pictat guernica, a fost un soc. la fel si cu brancusi si a sa simplificare/captare a esentei… frida kahlo te face sa tremuri, klimt e nic… a mai venit si domnul marcel duchamp si a intors un pishoar si l-a numit fantana… pai dupa atatea secole de intoarcere si reintoarcere de elemente pentru a soca, ce ar mai putea artistii de azi sa creeze? dupa o madame bovary, dupa un pablo neruda si dupa un truman capote, nu mai exista nimic. nimic nu mai influenteaza (sau socheaza) lumea de azi. s-a trecut pe palierul vulgaritatii, dar nu pare sa aiba mare succes… cand citesti „ce pula mea” intr-o carte, nu cred ca impresioneaza pe nimeni.. poate face putin valuri (a se vedea cazul cartarescu de se iubim femeile), dar nu mai merge. arta a murit.

  • Andrei Militaru

    pictura,sculptura etc. sunt mult mai explicite in sensul asta. in literatura trebuie sa-ti formezi propria imagine. asta socheaza, ca nu ajungi la un consens intre ceea ce citesti si ceea ce iti formezi in minte. a naibii treaba… ca nu avem nici macar viziune

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: